Tehnologia xdsl introducere




Дата канвертавання28.04.2016
Памер46.38 Kb.
Tehnologia xDSL

1. Introducere

Tehnologia DSL (Digital Subscriber Line) este o tehnologie de transmisie pe media de cabluri de cupru, care aduce informaţia în bandă largă la staţiile de lucru cu ajutorul sistemului telefonic. Clasa de protocoale xDSL este se referă generic la mai multe protocoale de tip DSL cum ar fi ADSL, HDSL, RADSL, SDSL etc. Conexiunea DSL oferă teoretic 8.448 Megabits pe secundă, dar de cele mai multe ori conexiunile individuale oferă o viteză începând de la 512 Kbps şi până la 1544 Mbps download şi 128 Kbps upload.


Deoarece tehnologia DSL oferă o creştere dramatică de viteză în comparaţie cu alte tehnologii, puterea reală a serviciilor bazate pe tehnologie DSL constă în oportunităţi conduse de aplicaţii multimedia necesare utilizatorilor actuali ai reţelei.
Unul din cele mai importante avantaje ale tehnologiei DSL este acela că permite providerilor de reţea Network Service Provider (NSP) şi utilizatorilor deserviţi avantaj deplin al infrastructurii existente. Protocoalele de nivel 2 şi 3 OSI (cum ar fi Frame Relay, ATM şi IP) şi serviciile fiabile de reţea au devenit de încredere. Suportând tipuri multiple de servicii pe o singură platformă oferă o importantă protecţie a investiţiilor. Tehnologia DSL include ambele servicii bayate pe pachete şi cellule ca şi ATM, Frame Relay şi IP, cât şi servicii canalizate sincron.
Următoarea generaţie, arhitectura DSLAM care suportă servicii multiple, tehnologie şi transport, asigură că investiţiile în infrastructura existentă rămân protejate. DSL poate suporta servicii comerciale avansate ca şi DSL de foarte mare viteză (VDSL) şi noi variaţii descoperiri şi bineînţeles tehnologii ca şi ISDN (IDSL).

2. Reţeaua telefonică existentă

Cum am menţionat mai sus, produsele DSL aduc multe noi facilităţi la infrastructura existentă de fire de cupru, cel mai des utilizată pentru serviciile vocale.


Pentru o mai bună ănţelegere a tehnologiei xDSL, trebuie revăzută structura existentă a reţelei telefonice.
Reţeaua telefonică actuală reprezintă o investiţie uriaşă de capital, care a avut loc pe parcursul aproximativ al unui secol. În timp reţelele telefonice au suferit numeroase modernizări şi modificări ale infrastructurii pentru a profita de avantajele avansării tehnologiei transmisiilor şi comunicaţiilor. În particular facilităţi de transmisie prin fibră optică sunt prezente aproape în fiecare infrastructură a companiilor telefonice din întreaga lume.
Ca rezultat există capabilităţi de servicii de înaltă capacitate între companiile telefonice. Totuşi situaţia este foarte diferită dacă privim accesul local la reţeaua care conectează utilizatorii la infrastructura reţelei companiei.
Orice discuţii despre creşterea vitezei serviciilor de date trebuie să înceapă cu o examinare a topologiei, a serviciilor existente si a reţelei fizice.
De acasă sau de la serviciu suntem interconectaţi prin mmedia din fire de cupru (UTP) la distribuitor Main Distribution Frame (MDF). MDF reprezintă punctual central în care se întâlnesc toate conexiunile din companie.
Birourile centrale sunt interconectate printr-o reţea inter-CO. Această reţea constă din Digital Acces şi Cross-Connect System (DACS) şi echipament de transmisie T/E. Inter-CO a fost modernizată prin implementarea ultimei tehnologii în fibră optică.

În figură e reprezentată o reţea telefonică tipică.





2.1 Accesul în reţea

DSL reprezintă realmente o tehnologie de acces iar echipamentul DSL deserveşte accesul în reţeaua locală.


Accesul în reţea constă din conexiunile locale şi echipamentul asociat care conectează utilizatorii la cel mai apropiat oficiu central (CO). Actualmente se estimează aproape 700 milioane de linii de acces prin fire de cupru de la utilizatorii casnici sau instituţii către reţeaua publică telefonică în întreaga lume. Mai mult de 95% din accesele locale sunt formate dintr-o pereche de fire de cupru care suportă POTS.
Prin definiţie POTS este conceput pentru transportul conversaţiilor vocale, aceste linii suportă frecvenţe de la 0 Hz la 3.400 Hz. Această bandă a suportat doar apeluri vocale sau modem-uri analogice a căror viteză a ajuns recent la aproximativ 57 Kbps.


3. Tehnologii xDSL

3.1 Concepte de bază DSL

PTSN şi conexiunile reţelelor locale au fost conceputepentru a permite transmisii pe canale analogice de voce de 3.400 Hz. De exemplu telefoanele, fax-modem-urile, modem-urile limitează transmisia prin reţeaua locală la linia telefonică la spectrul de fregvenţe existent între 0 Hz şi 3400 Hz. Aceasta înseamnă că cea mai mare rată de transfer folosind acest spectru de 3.400 Hz este mai mic decât 56 Kbps cu rată optimă semnal-zgomot.


În acest moment, ne putem pune întrebarea: Cum reuşeşte tehnica DSL să ofere rate în milioane de bps prin POTS?. Răspunsul este simplu- trecând peste fregvenţa de 3.400 Hz. Mai mult decât tradiţionalele T1 sau E1, DSL foloseşte plaje mai largi de fregvenţe decât canalele de voce. Astfel de implementare necesită transmiterea informaţiei pe o plajă largă de fregvenţe de la capătul conexiunii la alt periferic care recepţionează semnalul de fregvenţă largă de la capătul îndepărtat al conexiunii. Eliminarea barierei de 3.400 Hz e theoretic posibilă, dar practic trebuiesc luate in considerare unele limitări provenite din suportul fizic.
Trei dintre cerinţele dominante ce trebuie avute în vedere sunt:



  1. Atenuation- pierderile provocate de diminuarea puterii semnalului analogic sau digital la trecerea acestui-a prin mediul fizic. Atenuarea mare poate duce la imposibilitatea recuperării semnalului la celălalt capăt al mediului. În special semnalele de fregvenţă înaltă sunt afectate de atenuare mult mai mult decât cele de joasă fregvenţă. O cale de minimizare a atenuării o reprezintă folosirea de cabluri mai groase cu rezistenţă electrică mai redusă. Cablurile mai groase au rezistenţă mai redusă decât cele subţiri, ceea ce înseamnă o mai mică atenuare a semnalului, semnalul putând fi astfel transmis pe o distanţă mult mai mare. Altă cale de micşorare a efectului atenuării este de a insera repetoare de semnal pe parcursul traseului datelor. Aceste aparate pot mări puterea semnalului. Tehnicile dezvoltate recent de modulare avansată pot de asemenea să ajute la minimizarea atenuării.




  1. Crosstalk – se referă la interferenţa dintre canale. În lumea xDSL, interferenţa dintre cablurile învecinate are un impact negative asupra performanţelor. Near-end crosstalk (NEXT) apare când transmiterul emite un semnal şi un transceiver la capătul apropiat de linie prin cuplare inductivă “aude” semnalul respectiv. Far-end crosstalk (FEXT) apare când transmiterul emite un semnal şi un transceiver la capătul distant de linie prin cuplare inductivă “aude” semnalul respectiv.




  1. Bridged taps – extensii neterminate ale conexiunilor cauzează pierderi de conexiune în jurul porţiunii lungimii de undă a fregvenţei din lungimea extensiei. Deoarece lungimea de undă şi fregvenţa reprezintă o relaţie de proporţionalitate inversă, extensiile scurte au un impact mai mare asupra serviciilor de bandă îndepărtată iar extensiile lungi asupra celor de bandă apropiată.


    1. Efectele şi minimizarea crosstalk-ului

Crosstalk-ul e unul din factorii cu impact negative asupra performanţelor tehnologiei DSL. NEXT e cel mai semnificativ deoarece semnalul puternic dintr-un system apropiat poate induce crosstalk semnificativ în semnalul primar. FEXT este tipic mai puţin agresivă deoarece interferenţa la capătul îndepărtat al conexiunii este atenuată de prin traversarea mediului.


Ca rezultat al crosstalk performanţele sistemului DSL sunt legate ţi de prezenţa altor sisteme care induc crosstalk.


    1. Asimetria în tehnologia DSL

Studiile au relevant că se poate transmite semnalul pe o distanţă mai mare de la CO la utilizator decât în direcţie inversă, din cauza efectului de crosstalk care e mult mai dominant în conexiunile de cupru ale părţii companiei telefonice decât la partea utilizatorului îndepărtat, acest fenomen apare datorită faptului existenţei mai multor fire de cupru care induc fiecare crosstalk, distanţa dintre acestea micşorându-se cu cât ne apropiem de CO.


Altă cale de a obţine avantaje din caracteristicile liniei telefonice este de a ne asigura că transmitem la o fregvenţă joasă de la utilizator, rezultând o atenuare mai mică decât la fregvenţe înalte, ceea ce asigură recepţionarea câtmai bună a semnaluluicând ajunge în zona gălăgioasă a CO.

În final se poate transmite un semnal la o viteză mult mai mare de la CO la utilizatorul îndepărtat decât de la utilizator la CO. Perifericele au fost concepute să suporte acest concept de viteză mare de la CO la utilizator şi viteză scăzută de la utilizator la CO sunt numite periferice de subscriere digitală asimetrică (ADSL).





    1. Digital subscriber line acces multiplexer (DSLAM)

Este folosit pentru interconectarea mai multor utilizatori DSL la o reţea de viteză înaltă. Tipic DSLAM este conectat la o reţea cu mod de transfer asincron (ATM), care poate realize transmisii de date la rate de ordinal gigabit-ilor. La celălalt capăt a fiecărei transmisii, DSLAM demultiplexează semnalul şi îl trimite la conexiunea DSL aferentă.



  1. Diferite tipuri de xDSL

Există câteva tipuri diferite de xDSL, fiecare dezvoltat în funcţie de cerinţele din mediul de implementare respectiv. Cel mai bine acestea pot fi categorisite după metoda de modulare folosită la codificarea datelor.




4.1 ADSL (Asymetric Digital Subscriber Line)

Din punct de vedere al utilizatorului, ADSL oferă abilitatea de a transmite şi recepţiona informaţii digitale la viteză mare. Cum sugerează şi numele, serviciul este asimetric. În cazul ADSL, asimetria provine de la faptul că lărgimea benzii este împărţită pentru a permite realizarea ratei de biţi într-o direcţie mai mare decât în alta.

Forma asimetriei constă în faptul că semnalele cu fregvenţa înaltă sunt transmise de la CO la utilizatori şi semnalul de joasă fregvenţă de la utilizatori la CO. Cel mai mult traffic este realizat când un utilizator foloseşte browser-ul de internet sau descarcă fişiere. În orice caz traficul realizat prin cererea formulată de utilizator este foarte scăzut pe când răspunsul din partea internetului poate conţine milioane de biţi de date. Conexiunea utilizatorului poate fi optimizată pentru traficul asimetric prin alocarea unei benzi mai largi pentru download şi unei-a mai înguste pentru upload.
Pe scurt ADSL se poate defini ca o tehnologie folosită pentru utilizatorii care au nevoie să recepţioneze o cantitate mult mai mare de informaţie decât vor transmite, rezultă din punct de vedere al utilizatorului faptul că o pagină web este afişată mult mai rapid. Desigur, această tehnologie asimetrică devine improprie în cazul în care e nevoie de a transmite mai multă informaţie decât se recepţionează.
Rata maximă de download ce se poate obţine folosind această tehnologie este de 6.144 kbps pentru download, iar rata maximă pentru upload este de 640 kbps. Deoarece există un process de control al reţelei care foloseşte 64kbps, rata efectivă de upload este de 576 kbps.
Figura următoare ilustrează modul de ataşare a modemului ADSL la o reţea telefonică standard în parallel cu echipamentul telephonic analogic existent. Deoarece serviciul este asimetric, modemurile folosite la cele două capete ale liniei diferă semnificativ.

Modem ADSL conectat la bucla locală


ADSL foloseşte fregvenţe mai înalte decât telefoanele analogice care operează în reţea, dar soluţia ADSL este mult mai complexă decât doar o aplicaţie de folosire a fregvenţei mai înalte deoarece nu există două conexiuni care să aibă exact aceleaşi caracteristici. Astfel abilitatea transportului de semnal depinde de distanţă , tipul de cabluri folosite şi nivelul interferenţelor electrice.
Pentru satisfacerea diferenţelor de caracteristici ce pot apărea, ADSL este adaptativ.
Când modemul ADSL este pus în funcţiune, acesta verifică linia pentru depistarea caracteristicilor acestei-a şi allege tipul de comunicare folosind tehnici optime pentru această linie. În particular ADSL foloseşte o schemă cunoscută sub denumirea de Discret Multi Tone modulation (DMT), care combină multiplexarea divizoare a fregvenţei şi tehnica de multiplexare inversă.
Multiplexarea divizoare a fregvenţei în DMT e implementată prin divizarea lărgimii de bandă in 286 de fregvenţe separate sau subcanale din care 255 fregvenţe folosite pentru download, 31 folosite pentru upload şi 2 folosite pentru controlul informaţiei. Conceptual se comportă ca şi cum ar exista câte un modem care să ruleze pentru fiecare subcanal în parte, având fiecare flux purtător sau propriu modulat. Purtătoarea este poyiţionata la intervale de 4.1325 khz pentru a evita interferenţa dintre canale. Mai mult, pentru a evita interferenţa cu semnalele telefonice, ADSL foloseşte fregvenţe de peste 4 khz. Când este pus în funcţiune sistemul ADSL, ambele capete verifică fregvenţele disponibile pentru a determina care semnale nu deranjează şi care crează interferenţe. Adiţional, pentru selectarea fregvenţei, ambele capete verifică calitatea semnalului la fiecare fregvenţă şi foloseşte calitatea pentru a selecta schema de modulare.
Dacă o fregvenţă particulară are o rată mare semnal-zgomot, ADSL selectează o schemă de modulare care codifică mai puţini biţi per baud.
Rezultatul adaptării constă dintr-o tehnologie robustă care se poate adapta automat la diferitele condiţii de mediu. Din punct de vedere al utilizatorului adaptarea are o proprietate interesantă: ADSL nu garantează o rată precisă de transfer de date. ADSL poate doar garanta că va face atât cât linia îi oferă condiţii de operare. Totuşi rata de download variază între 32 kbps şi 6.4 mbps.


4.2 RADSL (Rate Adaptive Digital Subscriber Line)

RADSL este un modem xDSL adaptativ la orice rată, dar mai specific, se referă la un standard privat de modulare elaborate de Globespan Semiconductor. Foloseşte amplitudine de purtătoare joasă şi modularea fazei (CAP). Modemul standard T1.413 DMT este, ethnic vorbind, RADSL, darn u ne referim in general astfel la el. Rata de upload depinde de rata de download, care e în funcţie de condiţia liniei şi de rata de zgomot (SNR).




4.3 HDSL (High-bit-rate Digital Subscriber Line)

Tehnologia HDSL este o înlocuire transparentă a liniei repetoare T-1 în planul distribuţiei. Permite semnale DS-1, (serviciul care multiplexează 24 de apeluri telefonice (1.544 mbps rată de date)) să fie transportate pe o distanţă de până la 3,7 km pe cabluri de cupru fără a fi nevoie de repetoare.


HDSL foloseşte două perechi de cabluri de cupru pentru transmisii ful duplex, folosind eliminarea echourilor, fiecare pereche de cabluri transportă 784 kbps. Rata scăzută de biţi permite o graniţă scăzută a fregvenţei de operare, aceasta reducând pierderea canalului şi NEXT.

Tehnologia HDSL foloseşte standardul 2810 Bellcare de codare a liniei (doi binary 1 quaternar) definit de Bellcare TA-210, o schemă de modulare în amplitudine de nivel 4 plus.

Hardware-ul bazat pe HDSL poate fi instalat la CO ca şi system de transport localizat aproape de DS-1. Este integrat în platforma multimedia acces/transport, bazată pe rata optică sincronă.


4.4 SDSL (Symmetric Digital Subscriber Line)

Sistemele de transcivere pot atinge viteza totală de linie T1 sau E1 într-o singură buclă la o distanţă aproximativă şi în acelaşi scenario să depăşească sistemul HDSL de 2 bucle. Această implementare de o singură pereche a T1 sau E1 HDSL este numită SDSL.


Un avantaj faţă de HDSL este acela că foloseşte o singură pereche de cabluri şi are abilitatea de a suporta din plin T1 sau E1.


4.5 HDSL 2

HDSL 2 a fost proiectat pentru a transporta semnal T! la 1.544 Mbps pe o singură pereche de cabluri de cupru.


HDSL 2 foloseşte OPTIS. Deoarece upload-ul şi download-ul folosesc aceiaşi pereche de cabluri, HDSL 2 este denumit câteodată SHDSL, totuşi diferă de acesta prin aceea că HDSL 2 nu are o opţiune de adaptare automată a ratei.


4.6 VDSL (Very High Speed DSL)

Cea mai nouă variantă de DSL este VDSL. Fiind încă în dezvoltare, capabilităţile finale nu pot fi încă stabilite cu fermitate, dar se presupune lărgime de bandă pentru download apel standard până la 52 Mbps şi lărgime de bandă simetrică până la 26 Mbps.



Sumarul tipurilor xDSL:


DSL Type

Description

Data Rate
Downstream;
Upstream


Distance Limit

Application

IDSL

ISDN Digital Subscriber Line

128 Kbps

5.5 Km on 24 gauge wire

Similar to the ISDN BRI service but data only (no voice on the same line)

G.Lite (same as DSL Lite)

"Splitterless" DSL without the "truck roll"

From 1.544 Mbps to 6 Mbps , depending on the subscribed service

5.5 km on 24 gauge wire

The standard ADSL; sacrifices speed for not having to install a splitter at the user's home or business

HDSL

High bit-rate Digital Subscriber Line

1.544 Mbps duplex on two twisted-pair lines;
2.048 Mbps duplex on three twisted-pair lines

3.7 Km on 24 gauge wire

T1/E1 service between server and phone company or within a company;
WAN, LAN, server access

SDSL

Symmetric DSL

1.544 Mbps duplex (U.S. and Canada); 2.048 Mbps (Europe) on a single duplex line downstream and upstream

3.7 Km on 24 gauge wire

Same as for HDSL but requiring only one line of twisted-pair

ADSL

Asymmetric Digital Subscriber Line

1.544 to 6.1 Mbps downstream;
16 to 640 Kbps upstream

1.544 Mbps at 5.5 Km;
2.048 Mbps at 4.9 Km;
6.312 Mpbs at 3.7 Km;
8.448 Mbps at 2.7 Km

Used for Internet and Web access, motion video, video on demand, remote LAN access

RADSL

Rate-Adaptive DSL from Westell

Adapted to the line, 640 Kbps to 2.2 Mbps downstream; 272 Kbps to 1.088 Mbps upstream

Not provided

Similar to ADSL

VDSL

Very high Digital Subscriber Line

12.9 to 52.8 Mbps downstream;
1.5 to 2.3 Mbps upstream;
1.6 Mbps to 2.3 Mbps downstream

1.5 Km at 12.96 Mbps;
900 m at 25.82 Mbps; 300 m at 51.84 Mbps

ATM networks;
Fiber to the Neighborhood


5. Concluzii:

O arie largă de servicii rezidente sau din clasa business se pregătesc să treacă la tehnologia DSL, care va fi suportata de următoarea generaţie DSLAM pentru a oferi o suită de capabilităţi de servicii de calitate (QoS) .










База данных защищена авторским правом ©shkola.of.by 2016
звярнуцца да адміністрацыі

    Галоўная старонка