Cu schelet cartilaginos şi cu un corp aerodinamic. Rechinii posedă între cinci şi şapte




Дата канвертавання26.04.2016
Памер38.97 Kb.

Rechinii, din franceză requin, (ordinul Selachimorpha) sunt peşti cu schelet cartilaginos şi cu un corp aerodinamic.

Rechinii posedă între cinci şi şapte branhii pe fiecare latură a corpului prin care se efectuează respiraţia. Pielea lor este acoperită de denticuli dermali care îi protejează de leziuni sau paraziţi şi le asigură o mai bună dinamică în mediul acvatic. O altă caracteristică a rechinilor este că dinţii lor sunt substituibili.

Din punct de vedere al dimensiunii lor, rechinii prezintă o mare varietate de la rechinul pigmeu sau Euprotomicrus bispinatus o specie care trăieşte în zonele profunde ale mărilor şi care măsoară aproximativ 22 de centimetri în lungime până la rechinul-balenă sau Rhincodon typus, cel mai mare peşte cunoscut, care poate să atingă o lungime de până la 12 metri şi care, precum balenele, se alimentează numai cu plancton. Rechinul-taur, Carcharhinus leucas, este cunoscut pentru capacitatea sa de a înota atât în apă sărată cât şi în apele dulce din zonele de deltă.

Primii rechini au apărut în oceanul planetar acum circa 400 de milioane de ani, in Devonian. Rechinii fac parte din clasa Chondrichthyes, din care fac parte şi pisicile-de-mare. În lume există 368 de specii de rechini, împărţite în opt ordine:


  • Hexanchiformes: care cuprind două familia şi cinci specii. Exemple din acest ordin sunt rechinul-vacă (Notorynchus cepedianus) şi rechinul-pescar (Hexanchus griseus).

  • Escualiformes: compus din trei familii si 82 de specii. Din acest ordin face parte rechinul pigmeu (Europtomicrus bispinatus), porcul-de-mare (Oxynotus centrina) şi rechinul boreal (Somniosus microcephalus).

  • Pristoforiformes: sunt rechinii-ferăstrău care au un bot alungit ca o trompă prevăzută cu dinţi şi pe care o utilizează pentru a tăia prada înainte de a o înghiţi.

  • Squatiniformes: din acest ordin fac parte rechinii-înger.

  • Heterodontiformes: rechinul-cu-corn (Heterodontus francisci) este un reprezentant al acestui ordin.

  • Orectolobiformes: din care fac parte rechinul-covor, rechinul-dădacă (Ginglymostoma cirratum) şi cel mai mare peşte, rechinul-balenă.

  • Carchariniformes: care cuprinde 197 de specii cunoscute. În acest ordin se includ rechinul-ciocan (Sphyrna zygaena), rechinul-tigru (Galeocerdo cuvier), şi rechinul-cenuşiu (Carcharhinus amblyrhynchos).

  • Lamniformes: cuprinde şapte familii şi 16 specii cunoscute din care fac parte rechinul mako (Isurus oxyrinchus), rechinul-cu-bici (Alopias Vulpinus), rechinul-peregrin (Cetorhinus maximus) şi marele rechin alb (Carcharodon carcharias).

Din acest ultim ordin făcea parte şi megalodontul (Carcharodon megalodon), specie dispărută, dar care este cunoscută datorită conservării dinţilor săi (singurele oase propriu-zise ale acestui peşte care are un schelet cartilaginos). O reproducere a mandibulei sale a avut ca punct de plecare dimensiunea dinţilor iar aceasta a sugerat ideea că peştele putea atinge 36 de metri în lungime. Calculele s-au revăzut posterior şi s-a ajuns la concluzia ca această specie putea atinge in jur de 15 metri

Scheletul rechinilor este foarte diferit de scheletul peştilor teleosteni (peşti cu schelet osos) sau al vertebratelor terestre. Rechinii, ca şi pisicile-de-mare, au un schelet cartilaginos şi elastic, un ţesut mult mai uşor şi mai flexibil decât cel al oaselor.





Rechinul-leopard

Ca şi la ruda sa apropiată, pisica-de-mare, mandibula rechinului nu este unită de craniu. Mandibula este, ca şi vertebrele şi arcurile branhiale, un element scheletic care are aceasta structură datorită expunerii la intense tensiuni fizice şi este acoperită de un strat de plăci subţiri de formă hexagonală numite tesserae, compuse din cristale de săruri de calciu dispuse sub forma unui mozaic. Acestea conferă mandibulei o rezistenţă comparabilă cu cea a celor mai dure oase.

În general, există doar un strat de tesserae la nivelul mandibulei, însă la speciile de talie mare cum ar fi rechinul-taur sau rechinul-alb, s-au găsit două, trei, în unele cazuri, chiar mai mult de trei straturi, depinzând de mărimea corpului. Mandibula unui exemplar mare de rechin-alb poate avea chiar cinci straturi de tesserae.

Cartilajul botului este spongios şi flexibil. Acestă particularitate are menirea de a diminua puterea impacturilor.

Scheletul înotătoarelor este alungit şi întărit de o serie de filamente elastice nesegmentate numite ceratotrihii compuse dintr-o proteină asemănătoare cheratinei din ţesutul cornos din care este format părul şi penele.





Multe specii de rechin au ajuns aproape de disparitie datorita cererii crescande de pe piata asiatica a supelor din inotatoarele acestor pradatori, Astfel de supe sunt privite ca delicatese traditionale si nu lipsesc de la nunti si alte avenimente de acest gen. De multe ori, inotatoarele sunt taiate cat animalul este inca viu iar acesta este aruncat inapoi in ocean unde isi gaseste sfarsitul in urma unei agonii prelungite.



„Rechinii dispar cu o rata de 10 pana la 100 de ori mai mare decat ar fi fost normal. Iar ca o mentiune demna de atentie, o mare parte a acestora este capturata „accidental” in urma pescuitului industrial la alte specii de pesti”, subliniaza si Nicholas Dulvy, cercatator in cadrul universitatii canadiene.

Raportul citeaza o ampla conferinta care a avut loc la Bonn, conferinta ce a avut ca tema protejarea biodiversitatii marine si, in special, introducerea unor reglementari internationale cu privire la reducerea pescuitului la rechinii aflati pe cale de disparitie.



Credinţa în puterea tămăduitoare a rechinului este la fel de veche ca timpul însuşi, diverse remedii obţinute din rechini au fost cele mai populare medicamente timp de milenii. Medicina populară islandeză şi din alte ţări nordice utiliza Uleiul din ficat de rechin în special pentru grăbirea închiderii rănilor.

Anticorpii din sangele de rechin pot fi folositi in tratamentul impotriva cancerului, potrivit unui studiu al cercetatorilor australieni de la Universitatea La Trobe, preluat de presa americana de specialitate.



Amintirile rechinului sondeaza intr o maniera originala intinderile nesfirsite si halucinante ale mintii umane, reteaua complexa de relatii, ginduri si amintiri ce alcatuieste identitatea unei per­soane, ridicind problema supravietuirii individului dupa moartea sa fizica. Romanul este povestea unui tinar – Eric Sanderson – care isi pierde memoria ca efect al unei amnezii disociative cauzate de reprimarea amintirilor dureroase si a sentimentelor de vino­vatie legate de moartea prietenei sale. Convins de ineficienta tratamen­tului medical, Eric incepe sa studieze mesajele si textele codificate trimise de eul sau anterior si sa creada cu tarie ca pierderile sale de memorie sint provocate de fapt de un rechin conceptual care traieste in fluxurile gindirii, hranindu se din amintirile oame­nilor. Vinat necontenit de acest rechin inteligent si nemilos al memoriei, Eric incearca sa puna cap la cap fragmentele dispersate ale personalitatii sale, descoperind o lume conceptuala populata de creaturi cosmaresti si euri monstruoase care traiesc in mai multe trupuri deodata.

Unul dintre cele mai mari succese din istoria filmului, "Falci" a lasat o amprenta de neuitat, atat asupra publicului, cat si asupra celor care merg la plaja, descriind, in cateva cuvinte, o mare inspaimantatoare.



Rechin cu ghimbir

Este o mancare foarte buna, deloc scumpa (contrar asteptarilor mele) si foarte aromata.

Ingrediente pentru 2 portii:
1) cotlet de rechin -300-400 gr. Eu l-am cumparat de la Mega Image cu 17 lei 350 gr.
2) un ghimbir proaspat micut din care taiati maxim 5 rondele cam de grosimea morcovului cand faceti supe/ciorbe. Daca nu gasiti ghimbir proaspat, eu zic sa renuntati la mancarea aceasta, intrucat e la fel de important ca rechinul pentru prepararea ei. Eu l-am luat de la Carefour cu vreo 3 lei.

3) 4 catei de usturoi

4) o lingura ulei

5) o lingurita miere sau 2 lingurite zahar- eu pun mierea.

6) 2 linguri de vin alb (nu e imperios necesar, dar daca e, se pune)

7) sare ---ATENTIE nu sarati de la inceput mancarea (nici macar un strop),ci dupa ce ati pus-o in farfurie, gustati si adaugati puntina sare daca e nevoie.

Preparare
Se pune lingura de ulei (nu puneti mai mult de o lingura, ca sa nu iasa uleios) la incins intr-o tigaie (una ceva mai adanca), iar apoi adaugam usturoiul taiat (nu pisat!)si ghimbirul rondele (maxim 5 rondele!). Lasam 2-3 minute, pana ce capata putina culoare, timp in care amestecam continuu, iar apoi adaugam feliile de rechin peste (da, rechinul trebuie feliat in cazul in care nu il cumparati deja asa).

Apoi adaugati mierea/zaharul si vinul alb.

Se lasa pe foc mediu pana ce se rumeneste. In acest timp amestecati, si intoarceti rechinul de pe o parte pe alta.

La un moment dat, daca lichidul din tigaie scade, mai adaugati apa, dar nu multa- maxim un sfert de pahar.

In total aceasta mancare ar trebui sa va ia cam 15 minute.

Se poate servi cu sos de soia daca doriti, si cu garintura de orez.

Bauturi: vin alb sec/demisec--incercati vinurile frantuzesti care au aparut acum si la noi, luati o sticla de Chardonay, e bun si e la acelasi pret cu vinurile noastre 20 lei.

File de rechin cu portocale

Adaptata dupa o reteta din Bahamas, impreunarea rechinului cu portocala, intr-o tava nu foarte inalta, capata un specific sud-european daca alaturi de portocala vor sta la loc de cinste coriandrul, usturoiul si busuiocul. Categoric, nu este o mancare pentru toate gusturile. Daca insa vrei sa incerci ceva nou, inedit ca gust, trebuie sa incerci carnea de rechin scaldata in mult suc de portocale.

Ingrediente: file de rechin, doua portocale, o lamaie mica, cativa catei de usturoi, frunze de busuioc verde, cateva boabe de coriandru, ulei de masline.

Daca l-ai cumparat congelat, lasa fileul sa se dezghete. Cand este dezghetat, pune-l la prajit intr-o tigaie cu putin ulei de masline. Fileurile se rumenesc usor, pe ambele parti, si se scot din tigaie cand prind o crusta galbuie.

Taie o portocala felii mai groase si rumeneste-le in aceeasi tigaie cu rechinul. Scoate-le pe rand pe o tava intinsa, curata. Peste ele, presara un praf de sare, foarte putin piper, cateva boabe de coriandru, si aseaza deasupra fileurile de peste. In tava, toarna sucul de la o portocala, catei de usturoi taiati marunt si un strop de zeama de lamaie.

Lasa la cuptor timp de zece minute, si la final presara deasupra un praf de busuioc la plic.


Serveste fierbinte, cu frunze de busuioc verde, cu garnitura de legume - broccoli sau sparanghel.

Conceptul retetei: este vorba despre o reteta exotica adusa la nivel european de prezenta busuiocului si usturoiului. Lipovenii din Delta nu vor fi deloc impresionati, in schimb aceasta reteta ii va face sa se simta ca acasa pe greci, turci, sau pe cei din nordul Africii.

Servire: calda, dar nu foarte fierbinte.

Vinul: un vin alb, sec.



Rechin prajit la gril

Nu te speria, n-am fost la mare să pescuim rechini. Am descoperit în Carrefour carne de rechin, felii, la 10 lei kilogramul. Fiind ceva ce n-am mai mâncat, ne-am hotărât să încercăm. Preţ bun, dorinţa de a experimenta culinar există, aşa că azi ne-am pus pe gătit.

Cum spuneam, eram tare curioşi cum e carnea de rechin aşa că am cumpărat doar 2 bucăţi, în eventualitatea în care nu ne-o plăcea să nu risipim mâncarea.

Bucăţile de peşte (nedecongelate, că stomacul urla de zor!) le-am dat printr-un amestec de ulei cu nişte condimente de pui. Sunt singurele condimente pentru carne pe care le mai am în casă. Dar tu poţi încerca să pui nişte rozmarin şi usturoi.






Le-am lăsat la “marinat” vreo 10 minute, cât s-a încălzit grillul după care le-am împăturit în folie de aluminiu. Din loc în loc am găurit folia, să se evapore apa şi uleiul.

Fiind bucăţi de peşte curăţate de piele, mi-a fost milă să nu se ardă.

Le-am pus pe grill şi am aşteptat cam … 30 de minute. Mă rog, până nu s-a mai auzit zgomotul acela de sfârâit, pentru neiniţiaţii într-ale grill-ului pentru aragaz.



Între timp am curăţat usturoi, l-am tăiat bucăţele mici şi l-am amestecat cu nişte smântână. Asta am învăţat ieri, de la o prietenă şi Bruta mică n-a mai tăcut spunându-mi că vrea să-i fac. Deh, bărbaţii şi poftele lor caudate.



Voila! Carnea nu a fost nici seacă, nici nefăcută ci numai bună de mâncat. A mers bine un pahar de vin demisec alb.




A se scuza farfuria stropită de zeama de la peşte rămasă pe folia de aluminiu. E cam greu să nu faci mizerie când te arde la degete dar urla foamea-n noi ceva de speriat. Aşa e când ai de studiat şi n-ai timp de gătit!



BIBLIOGRAFIE

ro.wikipedia.org/wiki/Rechin

www.referat.ro/referate/Rechinii_1875.html

www.ecomagazin.ro

www.lilisor.net


База данных защищена авторским правом ©shkola.of.by 2016
звярнуцца да адміністрацыі

    Галоўная старонка