Acidul lisergic dietilamid-25 din germană Lysergsäure-diethylamid lsd




Дата канвертавання19.04.2016
Памер14.86 Kb.

Acidul lisergic dietilamid-25 ( din germană Lysergsäure-diethylamid LSD, de asemenea numit LSD-25) este un drog psihedelic semisintetic, ce aparţine familiei de triptamine. Probabil cel mai cunoscut şi răspândit psihedelic, LSD-ul a fost folosit in principal ca un drog recreaţional, un enteogen şi o unealtă în ajutorul diverselor practici precum meditaţia, psihonautica, proiecte artistice şi psihoterapie psihedelica. Este sintetizat din acidul lisergic, derivat din cornul de secară, o ciupercă a grânelor, ce de obicei se regăseste pe orez.

LSD-ul este sensibil la oxigen, lumină ultravioletă şi clor, mai ales sub formă lichidă, deşi potenţa sa se poate menţine ani de zile, dacă este depozitat la rece, departe de lumină şi umezeală. În formă pură, este incolor, inodor şi uşor amar. LSD-ul este de cele mai multe ori administrat oral, de obicei pe un substrat precum hârtie sugativa, un cub de zahăr sau gelatină. În forma sa lichidă, poate fi administrat prin injecţie intramusculară sau intravenoasă. Doza necesară pentru efecte psihoactive la oameni este intre 25 şi 500 µg (micrograme), însă consumat des, se poate ajunge la 1200 µg per doză din pricina toleranţei.

Introdus de Laboratoarele Sandoz ca un drog cu diverse întrebuinţări psihiatrice, LSD-ul a devenit rapid un agent terapeutic ce oferea multe speranţe. Însă, întrebuinţarea medicală excesivă a substanţei in societatea vestica la mijlocul secolului 20, a condus la o serie de complicaţii politice ce s-au terminat cu interdicţia substanţei atât în folosirii medicale, cât si recreaţionale şi spirituale. În ciuda acestor lucruri, drogul este şi astăzi considerat, în anumite cercuri intelectuale, promiţător ca substanţă medicală. O serie de organizaţii-inclusiv Fundatia Beckley, MAPS, Institutul de Cercetare Heffter şi Fundaţia Albert Hofmann-există cu scopul de a finanţa, încuraja şi coordona cercetările în scopuri medicale ale substanţei.
LSD este numele generic pentru acidul lisergic dietilamida-25. Descoperit in 1938 de către Albert Hofmann in 1938, LSD este una dintre cele mai puternice substante halucinogene cunoscute. Este o pulbere alba si fără miros luata de obicei oral, cu efecte variabile care isi fac aparitia in decurs de o ora si dureaza in general intre 8 si 12 ore, slăbind treptat. A fost folosita experimental in tratamentul aloolicilor si al pacientilor psihiatrici (unde a dat unele rezultate pozitive). Alterează percepţia, dispoziţia si procesele psihologice si poate impiedica coordonarea si abilităţile motorii. Intre 1950 si 1960, experimentele cu LSD a fost conduse de specialişti psihiatri si medici, care au ajuns la concluzia ca in unele cazuri pot apărea reactii psihologice neplacute (dramatice in unele cazuri), incluzând panică, confuzie puternica si anxietate. 
In prezent, singura tara in care LSD se mai foloseste in mod oficial in medicina este Elvetia. In catalogul farmaceutic de la mijlocul anilor '60, LSD era trecut sub denumirea de Delysid, si se prezenta sub forma unor tablete continând 0,025 mg de substanta activa sau sub forma de fiole continand o solutie injectabila, care isi facea efectul mult mai repede. In acelasi catalog, la proprietatile farmatceutice, scrie:

"Administrarea de doze foarte mici de Delysid (1/2 - 2 ug/kg greutate) duce la alterarea perceptiei, halucinatii, depersonalizare, amintiri neplacute si alte variate simptome neuro-vegetative. Efectele se instaleaza dupa 30-90 de minute si dureaza in general intre 5 si 12 ore. Cu toate acestea, perturbari intermitente ale perceptiei pot persista timp de cateva zile.". Substanta era recomandata in special pentru psihoterapia analitica, precum si pentru studii experimentale asupra natura psihozelor. Cu toate acestea, sunt mentionate si niste precautii:

"Anumite conditii metale patologice pot fi intensificate de catre Delysid. Este necesara precautie in administrarea la subiecti cu tendinte de sinucidere sau in cazuri in care evolutia psihozei este iminenta. Labilitatea psiho-afectiva si tendinta de a comite acte impulsive poate dura ocazional cateva zile. Delysid trebuie administrat numai sub supraveghere medicala stricta. Supravegherea nu trebuie incetata pana cand efectele medicamentului nu au disparut complet.".

Efectele periferice ale LSD includ contractia vaselor sanguine si scaderea presiunii sangelui, dilatarea pupilelor precum si hipertermia. Aceste efecte au natura simpatica si pot fi indepartate prin blocarea ganglionilor. Efectele parasimpatice includ salivarea, lacrimarea, voma, hipotensiune si brahicardie. Dozele mici stimuleaza respiratia dar cele mari o inhiba. Unele efecte secundare precum transpiratia, nervozitatea si insomnia sunt de obicei confundate cu cele ale amfetaminei, un alt halucinogen.


Din punct de vedere fizic, LSD nu cauzeaza deloc dependenta, iar din punct de vedere psihologic, dependenta creata este aproape nula.

Se intampla destul de des ca efectele LSD sa fie foarte neplacute si sa afecteze pentru o perioada de timp sanatatea psihica a persoanei drogate. Printre simptome se numara depresia, agitatia, confuzia, dar mai ales teama de innebunire.


Reactiile prelungite (zile sau chiar luni) care necesita spitalizare sunt deseori denumite "psihoze LSD" includ un grup eterogen de simptome. Cu toate ca nu exista niste reguli bine stabilite, au fost observate niste lucruri comune la acesti pacienti. Exista o tendinta ca persoanele cu profil psihologic scazut, cu antecedente psihiatrice sau care folosesc sau au folosit si alte droguri sa sufere aceste consecinte. Totusi, exista si cazuri de reactii severe si prelungite la indivizi fara antecedente, precum si cazuri foarte slab adaptate care nu sufera deloc efecte secundare in urma folosirii repetate de droguri psihadelice.

Unul dintre cele mai interesante aspecte ale LSD sunt asa numitele "reveniri", termen utilizat pentru a desemna reaparitia unor emotii sau perceptii din timpul aflarii sub influenta drogului. O revenire poate dura secunde sau ore intregi, poate reproduce oricare din multitudinea de aspecte ale unei halucinatii si poate fi placuta, interesanta, suparatoare sau inspaimantatoare. Cele mai multe dintre ele sunt momente de distorsionare ale vazului sau ale notiunii timpului, simptome fizice (resimtite de organism) sau emotii puternice. De obicei sunt foarte putin deranjante, in special datorita faptului ca persoana care le resimte constientizeaza cauza acestor fenomene. Din cand in cand ele dureaza mai mult, iar intr-un numar redus de cazuri se transforma in imagini sau ganduri inspaimantatoare. In majoritatea situatiilor insa numarul aparitiilor precum si intensitatea lor descresc rapid si apar rareori mai mult de cateva luni dupa consumul drogului. Printre conditiile care cauzeaza aparitia acestor fenomene se numara stresul, oboseala, betia si consumul de alte droguri.

Compusii lisergici apar in ergot, un parazit fungic al cerealelor, triptamine aparand si in ciupercile psilocibe, in anumiti arbori sud-americani (Rivea Corymbosa si Ipomoea Violacea) si in glandele veninoase ale unor animale. LSD (acid lisergic-dietilamida) nu se gaseste ca atare in aceste plante. In seva de Rivea Corymbosa, concentratia de ergina (un acid lisergic) este de pana la 54%, iar cea de izoergina de pana la 35%. Se pare ca efectele acestor plante au fost cunoscute inca din vechime diferitelor culturi umane.

In studiul "Drumul catre Eleusius" (Hoffman, Wasson si Ruck) este prezentata existenta unei religii secrete timp de 2000 de ani in Grecia (pana in anul 400 e.n. cand a fost respinsa de catre crestinism). Oricine vorbea limba greaca si nu comisese nici o crima putea deveni membru. Dupa o perioada de pregatire de 6 luni, aspirantii mergeau la templul din Eleusius unde aveau loc niste ritualuri secrete (aceste ritualuri au ramas secrete pana la descoperirile din anii 1970). Explicatia pe care o aduc autorii este ca secretul ritualului consta in viziunile induse de consumarea unui decoct din spice de grau -- sursa de derivati lisergici. De asemenea, populatiile aztece foloseau in mod curenti bauturi preparate din seva de Ipomoea Violacea si exista multe consemnari referitoare la efectele halucilogene ale acestora.

In momentul ingerarii in organismul uman, LSD se comporta ca un inhibitor al autoreceptorilor 5-HT (Serotonina). Drogul mareste numarul de molecule 5-HT active dezactivandu-le autoreceptorii (un mecanism de protectie al creierului care reduce nivelul activitatii neurotransmitatorilor).

LSD, LSD-25, lisergidă

Dietilamida acidului D-lisergic , N,N-dietil-D-lisergamide

Formula moleculară : C20H25N3O 



Punctul de topire : 80 °C (176 °F)

Masa moleculară : 323.43 g/mol


База данных защищена авторским правом ©shkola.of.by 2016
звярнуцца да адміністрацыі

    Галоўная старонка